Bine ați revenit acasă, domnule primar! Dacă malgașii nu vă vor, noi vă vrem. La întoarcerea lui Radu Mazăre în România

Bine ați revenit acasă, domnule primar! Dacă malgașii nu vă vor, noi vă vrem. La întoarcerea lui Radu Mazăre în România
Radu Mazăre (foto: MARIAN ILIE/MEDIAFAX FOTO)




Astăzi s-a încheiat un
serial în care Radu Mazăre joacă din 2005. Acest tânăr și neliniștit de
Constanța a debutat în rolul persecutatului politic în urmă cu 14 sezoane, când
procurorii au făcut pentru prima dată verificări în ceea ce avea să devină
dosarul ”Retrocedărilor”. Începând de-atunci, primarul Constanței a făcut circ,
a hărțuit organele judiciare, a asmuțit asupra lor jurnaliștii angajați la trustul
lui de presă și a jonglat cu mai multe apelative pentru procurori, de la ”slugoii lui Băsescu”  la ”dușmanii
Constanței”
care au ”metode securiste
de anchetă și tortură”
și cărora le transmitea să ”îl pupe-n c*r” sau pe care îi înjura cu poftă la diferite
evenimente: ”Păi, mă, f***-te-n c*r pe mă-ta
de procuror (…)
Păi, bă,
nenorociţilor, nu suntem de ani de zile fugăriţi de procuratură şi târâţi prin
procese?
”.
La evenimentele alea participau și Liviu Dragnea, și alți baronași de prin țară,
care luau notițe de la cel mai priceput, despre cum se construiește un discurs
despre statul paralel.









Căci
astăzi uităm sau ne amintim prea puțin unde s-a născut isteria din jurul statului
paralel și al binomului SRI-DNA. Și Liviu Dragnea, și ceilalți lideri PSD au
împrumutat cu extaz cele două sintagme aruncate în spațiul public încă de la
jumătatea anilor 2000 de Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu.





Amândoi,
în urmă cu 14 ani, când prinseseră bine hățurile Constanței și retezau tot ce
mișca în fața lor, au început să-și construiască imaginile și discursurile de victime
ale sistemului, ale SRI și DNA, de persecutați politic. Și mai grav, au început
să își identifice eurile cu orașul și județul. Spuneau că cine lovește în ei,
lovește, de fapt, în constănțeni. Cine îi anchetează pe ei, hărțuiește de fapt
constănțenii. Cine le cere socoteală lor, înjură de fapt constănțenii.





Sistematic,
prin campanii de presă lungi și obsesive, pe vremea când ziarul și televiziunea
fondate de ei aveau tiraje, citiri și audiențe foarte mari pe plan local, cei
doi prieteni și-au construit această aură de luptători împotriva unui sistem ”securist
și ticăloșit”. Au avut, pe rând, mai mulți ”dușmani care-și puneau slugoii”
să-i fugărească: mai întâi Stelian Duțu, fostul președinte al CJC, cel
dinaintea lui Nicușor Constantinescu, apoi Traian Băsescu, Laura Koveși și
Florian Coldea, foștii șefi ai DNA și SRI, Dana Ana și Andrei Bodean,
procurorii DNA care i-au trimis în judecată, apoi toți judecătorii care i-au
trimis în arest preventiv sau i-au condamnat.





Acești
doi prieteni au devenit jupânii Constanței printr-o schemă foarte simplă, cu efecte
pozitive imediate pentru ei și catastrofale pe termen lung pentru comunitate. În
anii 2000, Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și premierul de-atunci Adrian
Năstase au transformat sistemul de asistență socială în cel mai important
instrument electoral care a schilodit mentalitatea electoratului într-un
context politic și socio-economic critic.





Radu
Mazăre spunea că își donează salariul nevoiașilor și, la braț cu Nicușor
Constantinescu, împărțeau alimente în pungi inscripționate cu numele lor, se lăsau
pupați de cei care le primeau și defilau în aure de sfinți printre pensionarii
pe care-i adunau la diferite evenimente.









Într-un
astfel de episod l-am întâlnit pe Radu Mazăre. Era în martie 2014 când a organizat o conferință de
presă în mijlocul asistaților social din cartierul ”Henri Coandă”. I-a chemat acolo pe jurnaliști
tocmai ca să-și consolideze imaginea de persecutat și ca să fie apărat de
mulțimea care îl adula. De ce? Pentru că așa te anunța Radu Mazăre că mai are
un dosar penal. În timpul conferinței ne-a spus că procurorii DNA îl acuză că a
luat șpagă de la investitorul care a construit cartierul. Toată conferința a
fost despre cum el a făcut un bine ”amărâților
pe care i-a luat de pe stradă”
și, iată, trebuie să plătească pentru asta,
pentru că ”slugoii DNA” și Traian Băsescu, președinte pe-atunci, nu vor ca
nouă, constănțenilor, să ne meargă bine. Că el, Radu Mazăre, ne aduce
prosperitatea, dar că securiștii, persecutorii lui, ne vor răul și vor să rămânem
săraci. Vă sună cunoscut, nu?





Am
avut o singură întrebare pentru Radu Mazăre. L-am întrebat dacă știe că ”amărâții”
lui, care plăteau chirie 30 de lei/lună, își permit să plătească abonamente la tv+internet
de 100 de lei lunar. Indirect, îl întrebam despre criteriile de selecție a
celor care ajung în cartierul social și, mai ales, despre businessul din spate
cu firma de cablu.









Îmi
amintesc perfect momentul, așa ceva nu se uită. Ai mei colegi s-au întors spre
mine, eu eram undeva foarte în spate, ajunsesem târziu, iar tuturor angajaților
din primărie (cu care Mazăre descălecase în cartier și care îl flancau și îl priveau
ca pe un lider suprem) le înghețaseră privirile ba spre mine, ba spre el. Iar
el s-a oprit din gesticulat, m-a căutat cu privirea prin ochelarii lui police, i-am făcut cu mâna să vadă unde
sunt, m-a reperat și m-a întrebat: ”Stai
puțin, tu cine ești?
Prezintă-te mai întâi”. I-am spus că sunt jurnalist la Info Sud-Est, iar
el a făcut un semn cu mâna ca și cum ar fi vrut să spună ”Aaa, da, mă, bine…”. Apoi a început să urle către asistații social,
arătând spre mine: ”Uite ce spune ea, că
nu meritați să stați în Henri Coandă!
Spune
că nu sunteți amărâți și, uite, e vai de capul vostru! Tu nu vezi că ăștia sunt
vai de capul lor ?”.
Ce a urmat apoi știe toată lumea de la eveniment.
Și mașina de spălat.





Așa
a jucat Radu Mazăre 14 ani. A făcut circ.





A
făcut circ și câteva luni mai târziu, în vara din 2014, când, în emisiunea lui
Victor Ciutacu, de pe România TV, a anunțat că are un nou dosar penal. El era în
Mamaia, înconjurat de fete foarte tinere, în costume de baie, și a intrat în
direct doar ca să anunțe că procurorii îl acuză că a vândut subevaluat 1,5
hectare din stațiunea Mamaia. Era vorba de curtea Palatului Reginei Maria pe
care îl vânduse cu 23 de euro/mp pe vremea când valora, de fapt, vreo 300 de euro.
A făcut iar circ și în circul lui a strecurat informația că procurorii s-au sesizat
de la ”un site online”. Așa am aflat și eu, într-o seară de august, că ancheta
mea intrase în atenția DNA. A fost trimis în judecată, iar judecătorii susțin
că Radu Mazăre a încercat să dea vina pe consilierii și angajații din primărie,
dar că n-a ținut gluma asta. Așa că l-au condamnat, în primă instanță, la 6 ani
și jumătate.









Dar
filmul s-a rupt pentru Radu Mazăre în aprilie 2014, atunci când a fost reținut
prima dată de procurorii DNA. Ulterior, a stat în arest preventiv, treabă care nu i-a priit deloc. Surse
din arest povesteau la vremea aia că primarul era atât de îngrozit de ideea de
a fi ținut captiv și de condițiile din arest încât făcea exerciții fizice și fuma
aproape continuu, la geam, fapt care îi deranja teribil pe colegii lui de celulă,
pentru că aerul devenea irespirabil, și că adesea se certau din cauza asta.





Nu e de mirare că,
atunci când și-a dat seama că judecătorii de la ÎCCJ nu vor gusta
tergiversările avocaților lui, așa cum timp de 9 ani le-au gustat Lia Savonea
și colegii ei de la Curtea de Apel București, și că faptele din dosarul ”Retrocedărilor”
nu se vor prescrie, Radu Mazăre a șters-o din țară. Nu a fugit, pentru că un
complet de judecători l-a lăsat să părăsească țara. Dar nu s-a mai întors atunci când legea i-a cerut
asta.





Era în 30 decembrie 2017
când nu s-a mai prezentat la poliție pentru a da cu subsemnatul în procedura
controlului judiciar și când, astfel, ne-a anunțat că e în Madagascar de unde se
va mai întoarce ”doar când Justiția va fi
reală”.
Tot el, în aceeași atmosferă de circ, ne-a anunțat printr-o
scrisoare că mai are 4 dosare nou-nouțe la DNA Constanța, pe lângă cele pe care
le știam deja, cu toții. Tot atunci ne repeta că este persecutat de un stat
paralel format din procurori, judecători, oameni din servicii secrete și
jurnaliști care vor să îi distrugă ”viaţa, imaginea,
reputaţia, cariera, sănătatea, liniştea familială şi sufletească
”.









Acolo, în complexul
lui hotelier din Madagascar, a primit veștile condamnărilor: mai întâi cea din
primă instanță, de 6 ani și jumătate în dosarul Palatului Regal, apoi cea definitivă,
de 9 ani, în dosarul ”Retrocedărilor” și, cea mai recentă, tot în primă
instanță, de 9 ani și 10 luni, în dosarul ”Polaris”.





Însă
Radu Mazăre s-a întors în țară mai devreme decât ar fi crezut cred că oricine,
la doar 3 luni după ce a primit prima condamnare definitivă. Viteza cu care s-a
desfășurat procedura de extrădare nu poate fi explicată nici astăzi. Ministrul interimar
de Justiție, Ana Birchall, a făcut o conferință de presă ca să anunțe că,
personal, a verificat toate documentele extrădării și că a sigilat, tot
personal, pachetul prin care acestea au fost trimise în Madagascar. 600 de
pagini traduse și livrate în 2-3 zile. Indirect, a transmis că se absolvă de
orice vină dacă Radu Mazăre nu va ajunge în țară.





După
acest moment, circul a continuat și România TV a anunțat că fostul primar a
evadat din arest. E greu de înțeles de ce a fost lansată în spațiul public o
astfel de informație care a fost infirmată în doar jumătate de oră. Apoi, în
ziua în care a fost adus în țară, Radu Mazăre, ajuns în escală în Paris, ar fi
refuzat să urce în avionul care urma să îl aducă în București. A cerut azil în
Madagascar, la ONU, apoi în Franța și a făcut tot ce a fost posibil ca să nu
ajungă în pușcărie. E greu să fii Radu Mazăre și să știi că, teoretic, trebuie
să stai captiv, după gratii, până vei împlini 60 de ani. Mai ales când
sentințele curg.









Astăzi,
în fața ÎCCJ, în ziua întoarcerii fratelui său, Alexandru Mazăre, care este
judecat la rândul lui pentru fapte de corupție, a declarat că își dorește ca
toți cei care se bucură că Radu Mazăre a fost extrădat să aibă parte de aceeași
justiție de care a avut parte edilul. Senatorul Alexandru Mazăre are dreptate. Ar
fi bine ca Justiția să funcționeze atât de prompt și eficient de fiecare dată.





Așa că astăzi, în ajun de Ziua Constanței, o sărbătoare instituită de Radu Mazăre în anii 2000, după un an și jumătate de exil și un președinte nou în Madagascar, fostul primar a călcat din nou în România. A fost extrădat de autoritățile din Antananarivo după ce ministrul Justiției a declarat că oameni ca Radu Mazăre „îi contaminează pe corupții malgași” într-un moment în care statul lor se luptă cu acest flagel. Fostul primar a ieșit șifonat din carnavalul declarațiilor malgașe.









Deși
între România și Madagascar nu există relații diplomatice notabile (cele două
state nu au nici măcar ambasade), Radu Mazăre, care a investit masiv în mica
junglă africană și, probabil, și în oamenii ei politici, a fost îmbarcat și
trimis la el acasă, fără discuții. Indiferent dacă reacția fermă a
autorităților malgașe sunt atribuite sau nu noului președinte al Madagascarului,
un inamic declarat al corupților, cert este că malgașii, care trăiesc într-unul
dintre cele mai sărace și corupte state din lume, au tratat corupția românească
exact ca pe ciumă, o molimă care îi poate contamina și pe care nu o vor pe
insula lor.





Așa că, bine ați revenit acasă, domnule primar! Ne bucurăm să vă avem din nou, printre noi. Dacă malgașii nu vă vor, noi vă vrem.


Articolul Bine ați revenit acasă, domnule primar! Dacă malgașii nu vă vor, noi vă vrem. La întoarcerea lui Radu Mazăre în România apare prima dată în .