Despre Ovidiu Dunareanu se poate scrie doar cu inima, pentru ca nu poti sa stai fata in fata cu el, sa l asculti povestindu ti cate se intampla in luna, in stele si pe pamant, dar mai ales in Ostrovul sau miraculos, si sa nu l iubesti. Este daruit cu harul povestirii cum rar i a mai fost dat vreunui om sa fie. Are miere in vorbe, tril de prigorii in glas si o privire ale carei lumini se schimba neincetat, fiindca sunt grele de intelesuri, de emotii, de chemari intr o lume fabuloasa, plina de tai ...