La 20 ianuarie 1990, am participat la înfiinţarea Federaţiei Române de Arte Marţiale, la Bucureşti. Am fost membru al federaţiei pînă în anul 2004, dar şi după acest an, am rămas cu sufletul la această federaţie, la speranţele pe care le-am avut în acel moment excepţional, cînd alături de foarte mulţi oameni inimoşi, am contribuit, cu puţin, la înfiinţarea ei.
Înfiinţarea FRAM ne‑a adus în aceeaşi sală, cred sincer, pe toţi cei care atunci credeam în ideea nobilă a artelor marţiale, indiferent de origine, a dezvoltării neîngrădite şi a afirmării noastre personale.
După 10 ani de practică şi de speranţe, între anii 1980–1990, la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrîn”, din Constanţa, unde am început antrenamente, ca fiind cel mai mic dintre colegii de grupă, după ani de antrenamentele grele, de speranţe şi aşteptări, dintr‑o dată, la 20 ianuarie 1990, m‑am trezit alături de mulţi oameni, despre a căror existenţă ştiam, dar nu‑i întîlnisem pînă atunci, care au venit acolo cu acelaşi scop şi aceleași speranţe.
Înfiinţarea federaţiei ne‑a oferit posibilitatea „ieşirii la suprafaţă”, a prezentării cărţilor noastre de vizită reale, fără teama de a fi opriţi, anchetaţi şi chiar pedepsiţi. Unii dintre cei prezenţi în sală, atunci, au relatat despre situaţiile dificile prin care au trecut. De la alţii am aflat în anii următori.
În anul 1996, am fost unul dintre cele două persoane, care ne-am dorit reunificarea, cu cei care îşi aleseseră un alt drum. Marea majoritate a colegilor nu au dorit asta, au votat împotriva reunificării şi după un an, FRAM s‑a spart în mai multe federaţii. Poate că era ceva normal să se întîmple aşa, poate au fost orgolii prea mari, poate că a fost mai bine, ca fiecare stil să meargă pe un drum al său. Poate unora, dezbinarea le‑a adus ceea ce şi-au dorit! Bani şi putere! Mie mi‑a creat dificultăţi, avînd la club două secţii cu stiluri diferite, care din 1997, au fost afiliate în două federaţii diferite.
Nu vreau acum să fac analize, să judec pe cineva, dar văzînd ceea ce se întîmplă în artele marţiale, după 30 de ani, pot să afirm că nu îmi place, nu asta am dorit atunci cînd am votat pentru înfiinţarea FRAM.
Acum, Artele Marţiale, sînt dezbinate, din multe motive, dar cel mai rău este că au ajuns să le reprezinte, să „antreneze” sau să le promoveze, persoane, care nu au valoare, nu ştiu un stil, nu au avut rezultate, doar au profitat de un context şi de dezbinare! Doar banii mai contează, pentru unii dintre „colegii” noştri, iar noi nu am fost în stare să‑i oprim din ceea ce înseamnă „demersul lor de deturnare a sensului nobil al Artelor Marţiale!”.
Înainte de 1990 erau mulţi colegi, membri fondatori ai federaţiei, care au rezistat unui regim aberant şi opresiv, conduceau grupe de sportivi şi făceau mari eforturi pentru a nu fi opriţi din drumul lor. Acum, în democraţie şi libertate, tot felul de persoane, nule şi neavenite, fără pregătire, fără studii, fără rezultate şi mai ales, fără valoare, conduc sportivii, cluburile… Spre ce oare? Că nu seamănă cu Artele Marţiale! Nu seamănă cu ceea ce ne-am dorit noi în 1990.
Le doresc tuturor membrilor FRAM, multă sănătate şi numai bine!
La mulţi ani, FRAM!
Florin Iordanoaia, 19 ianuarie 2020.
Mangalia News, 20.01.2020.
The post Florin Iordanoaia — FRAM, la 3O de ani! appeared first on Mangalia News.
