După reîntoarcerea din refugiu (1916-1918), Ioan N. Roman se va dedica, în puţinii ani în care a mai trăit (a decedat la 12 iulie 1931, în urma unei angine pectorale), paralel cu exercitarea avocaturii, vieţii publice şi culturale, „Ilustrul” Dobrogei – cum era denumit în presă încă înainte de Marele Răsboiu – constituind un veritabil