JAPONIA – SPIRITUL SAMURAIULUI. In Memoriam Tojimura Sensei, cel care m‑a ajutat să‑l descopăr pe MUSASHI…
“Nu voi mai face nimic de care să-mi pară rău!”
Dragi prieteni,
De curând am terminat de citit cele două volume ale cărţii ”MUSASHI”, scrisă de marele povestitor japonez Eiji Yoshikawa.
Am notat mai jos, pentru mine și pentru voi, câteva dintre pasajele care mi s‑au părut mai relevante pentru a înţelege spiritul poporului japonez, atât de încercat de‑a lungul vremurilor şi atât de cumplit lovit în zilele noastre… Vă invit cu căldură să citiţi cele două volume ce conţin “o poveste de care nu te mai poţi desprinde”.
MUSASHI – Eiji Yoshikawa, Editura Polirom, 2004.
Uimitoarea poveste a lui Miyamoto Musashi, cel mai faimos samurai din istoria Japoniei, continuă să fascineze milioane de cititori din întreaga lume.
“Un roman în marea tradiţie a naraţiunii japoneze. O carte vie, rafinată şi plină de imaginaţie, abundînd în personaje memorabile, multe dintre ele reale. Împletind dragostea neîmpărtăşită cu răzbunarea şi cu dăruirea absolută faţă de Calea Samuraiului, Musashi zugrăveşte în chip remarcabil o lume care ne este foarte puţin cunoscută”. (New York Times).
Volumul I, pag.171: “Vreau să trăiesc o viaţă deosebită. Şi vreau lucrul ăsta pentru că m‑am născut om”.
Pag. 454: …Îşi desfăcu săculeţul de shugyosha, scoase un carneţel şi nişte foi de hîrtie împăturite. Le folosea pentru a‑şi nota gândurile din timpul călătoriilor, expresii zen, date geografice, poveţe către ele însuşi şi, uneori, câte o schiţă sumară a ceea ce i se părea lui mai interesant. Deschise carneţelul, luă pensula şi privi fix coala albă de hîrtie. Apoi scrise: “Nu voi mai regreta absolut nimic”.
El scria deseori hotărîrile pe care le lua şi constatase că lucrul acesta îi făcea bine. Trebuia să şi le repete dimineaţa şi seara, ca pe o rugăciune. De aceea îşi alegea cuvintele uşor de ţinut minte, ca să le poată recita, ca pe nişte poezii.
Se uită la ceea ce scrisese, modifică şi apoi citi: “Nu-mi voi mai regreta faptele”.
Murmură de cîteva ori cuvintele, dar tot era nemulţumit. Le schimbă iar:
“Nu voi mai face nimic de care să-mi pară rău!”
Mulţumit de a treia variantă, puse pensula jos. Deşi scrisese cele trei propoziţii cu aceeaşi intenţie, primele două însemnau că nu va regreta nimic, indiferent dacă era bine sau rău, pe cînd a treia sublinia hotărîrea lui de a proceda în aşa fel încît să nu regrete pe urmă.
Musashi repetă de câteva ori hotărîrea luată, dîndu-şi seama că era un ideal pe care nu‑l va atinge dacă nu-şi disciplinează sufletul şi mintea. Oricum, trebuia să urmeze această cale.
– Voi reuşi într‑o bună zi! îşi jură el, înfigîndu-şi legămîntul ca pe o ţeapă în inimă.
Volumul II, pag.138: …În felul lui, adoptase atitudinea ţăranilor. Din ziua aceea, a devenit slujitorul naturii. A încetat să-şi mai impună voinţa asupra ei şi a lăsat‑o să-şi urmeze cursul, căutând în acelaşi timp şi posibilităţi ce nu erau la îndemîna celorlalţi locuitori ai cîmpiei.
„Aceleaşi reguli trebuie aplicate şi în cazul guvernării oamenilor, îşi spuse în sinea lui. În carneţel notă: Nu încerca să te pui de‑a curmezişul în calea Universului. Şi, mai întâi, asigură-te că ştii această cale!
Pag.433: – Dacă reuşeşti să suporţi greutăţile, bucuria pe care o vei simţi la urmă va fi mai mare decît durerea de-acum”, spuse Musashi solemn. Zi de zi, oră de oră, oamenii sunt purtaţi rînd pe rînd de valurile durerii şi ale plăcerii. Dacă încearcă să aibă parte numai de plăceri, nu mai trăiesc cu adevărat. Şi-atunci, plăcerea dispare”.
Pag.437 — Musashi: Oricine urma Calea Sabiei era expus unui permanent pericol. Dacă supravieţuia dintr‑o încăierare strînsă, existau toate şansele ca prin aceasta să-şi facă noi duşmani, să se expună unui nou pericol. Pericolul era piatra de gresie pe care un om de arme îşi ascuţea spiritul. Duşmanii erau dascăli deghizaţi.
Să te înveţe pericolul să fii tot timpul în alertă, chiar şi când dormi, să înveţi mereu de la duşmani, să-ţi foloseşti sabia ca pe un mijlocde a‑i lăsa pe alţii să trăiască, să-ţi ţii patimile în frîu, să dobîndeşti cunoştinţe, să împărtăşeşti bucuriile cu alţii –, toate acestea erau inerente Căii Sabiei.
Pag.478: …Koetsu spuse:
– Eşti sigur că asta vrei să faci ? Renunţi la preoţie, aşa, în doi timpi şi trei mişcări ?
Matahachi:
– Da. Oricum, sensei mi‑a spus să mă întorc la viaţa obişnuită când doresc.
– Hmmm!
– Mi‑a mai spus că nu trebuie neapărat să stai la templu ca să practici disciplina religioasă. E mai dificil, dar mai meritoriu dacă reuşeşti să te controlezi şi să-ţi păstrezi credinţa în mijlocul minciunilor, al corupţiei şi conflictelor – toate aceste lucruri mizerabile din lumea de afară -, decît în condiţiile curate şi pure ale unui templu.
– Sunt convins că are dreptate.
Pag.533: …Pe Musashi îl trecură fiori când îşi văzu banda roşie jos.
„Niciodată în viaţa asta, se gândi el, nu va mai întâlni un adversar ca acesta”. Simţi un val de admiraţie şi respect inundîndu‑i sufletul. Îi era recunoscător lui Kojiro pentru ce‑i oferise omul din el. Ca forţă, ca voinţă de a lupta, el îi era superior lui Musashi şi, poate, tocmai din pricina asta reuşise Musashi să biruie.
Oare ce îi dăduse lui Musashi forţa de a‑l învinge pe Kojiro? Priceperea? Ajutorul zeilor? Musashi ştia că nu era nici una din acestea, dar nu putea să dea un răspuns. Cu siguranţă că a fost ceva mult mai important decât forţa şi decât providenţa.
Kojiro îşi pusese încrederea în sabia forţei şi a îndemînării.
Musashi se încrezuse în sabia sufletului. Aceasta a fost singura diferenţă dintre ei.
Musashi. Vol 2 — Poarta spre glorie — Eiji Yoshikawa
„In clipa în care își dădu seama că atinsese vârful, voința sa încordată plesni ca o coardă de arc. Pe culme, vântul îi biciuia spatele cu nisip și pietre. Aici, la hotarul dintre cer și pământ, Musashi simți o bucurie de nedescris umflându‑i pieptul, umplându‑i întreaga ființă. Spiritul omului și spiritul muntelui săvârșeau măreața operă a contopirii în imensa întindere a naturii, în zori. Învăluit de un extaz divin, dormi somnul păcii”.
.….….….….….….….….….….….….….….….….….….….….….
T. L, Memorii, Miami, martie 2011.
Mulţumesc, Tojimura Sensei, drag Ronin, Samurai rătăcitor... 永遠の休息！
Mangalia News, 21 ianuarie 2020.
The post JAPONIA – SPIRITUL SAMURAIULUI. In Memoriam Tojimura Sensei, cel care m‑a ajutat să‑l descopăr pe MUSASHI appeared first on Mangalia News.
