La pas, prin Țara lui Moș Crăciun. Ziua Națională este, la ei, Ziua Copiilor! — Liliana Pintilie

Liliana Pintilie: Nu am scris greșit, însă aici Ziua Națională, sărbătorită pe 17 Mai, este dedicată copiilor, în vreme ce ziua de 1 iunie trece neobservată. Care e legătura dintre Ziua Națională și Ziua Copiilor, o vom înțelege mai bine, după ce trecem în revistă câteva repere istorice. 


altDupă perioade îndelungate în care, ba au dictat danezii, ba suedezii, pe 17 mai 1814, Norvegia își adopta Constituția, ca lege fundamentală a statului. Cea mai veche Constituție din Europa și a doua din lume, dupa cea a Americii, simbol al independenței statului, Constituția reprezintă actul fundamental pentru democrație și pentru modernizarea acestei țări.


Chiar dacă au acceptat, imediat după semnare, o uniune cu Suedia, nedorită dar necesară, chiar daca au trecut mai bine de 200 de ani, constituția e aceeași și sunt tare mândri de ea.


Un an mai târziu în 1815, un negustor danez, pe numele său Matthias Conrad Peterson a venit cu ideea sărbătoririi zilei cu mare fast, mai ales în rândul tinerilor. El considera că efectele semnarii Constituției și independența statului norvegian va fi simțită mai ales de noua generație. Și câtă dreptate avea omul!


Cu toate că între 1820 — 1825, regele de atunci nu a fost tocmai încântat de ideea unei manifestații stradale, considerând‑o o atitudine anti-suedeză, o asociație a studenților s‑a încăpățânat să mărșăluiască prin capitală, la această dată. Viața ne‑a arătat totuși că lucrurile de valoare se caștigă greu. În 1829, ziua de 17 mai a picat într‑o duminică, așa că mulțimea a fost și mai numeroasă pe străzi. Ei bine, s‑a lăsat cu arestări în rândul participanților. Nici asta nu i‑a descurajat pe norvegieni. Abia 22 de ani mai târziu, în 1936, Parlamentul a recunoscut ziua aceasta ca Zi Națională, cu fastul pe care îl cerea atât de insistent mulțimea.


Primul “trenuleț al copiilor” — în loc de paradă militară la noi — a fost organizat în toată splendoarea lui, în 1870. Va să zică a durat 56 de ani ca ideea să se materializeze (noi cât avem de la revoluție? 32? Incă există speranță).


alt


Tineretul, în timpul școlii, face parte din grupuri corale, fanfara școlii, sau diverse cluburi de activități. Astfel, îmbrăcați în haine de gală, de obicei în costume populare, musai cu fanfară, mărșăluiesc cu bucurie prin cartierul arondat școlii. Desigur traseul trece și prin fața căminelor de bătrâni, ca să le bucure și lor ochii și sufletul. Trenulețul are în frunte pe cei mai mici de la grădiniță, apoi urmează elevii de la fiecare clasă, până la cei mai mari din an terminal. Se face oprire pe platoul școlii, unde reprezentanții elevilor rostesc discursul. Părinți, bunici, cadre didactice, vecini, căței, purcei…, tot alaiul iese în întâmpinarea lor pe traseu, să îi salute, fluturând culorile naționale.


Începând cu 1906 (excepție cei 5 ani de ocupație nazistă,în timpul celui de al doilea război mondial), familia regală iese la balconul palatului și flutură continuu din mână 3–4‑5 ore, cât e nevoie, până ce trece și ultimul participant.


alt


După cum se vede și în poză, palatul nu este îngrădit. Și ca să vă faceți o idee, între palatul regal și Parlament sunt 850 de metri, care pe 17 mai se transformă într-un furnicar de bucurie și culoare, avându‑i în prim plan pe copii.


Așadar 17 mai este un omagiu adus Constituției, cu speranța în suflet pentru tânăra generație. O zi în care e musai să mâncăm înghețată și prăjitură Pavlova (ornată cu frișcă albă și fructe de padure roșii și albastre) și purtăm culorile naționale. Bentițe, fundițe, eșarfe și cravate, papioane și curele, stegulețe și fluiere, buchete de flori și decorațiuni la case și în case, drapelul național arborat la bloc/casă, TOT ce îți trece prin cap poartă culorile naționale și sunt cumpărate la reducere, cu câteva zile inainte. La reducere, da! Ca să și le permită și bogatul și săracul, să se bucure tot omul.


alt


17 mai 2020 a fost inedit. Același trenuleț de copii, aceeași fanfară, nelipsitul discurs de la școală transmis online, aceeași forfotă în magazine, aceeași pregătire acasă. Totuși, s‑a respectat distanțarea fizică dintre participanți și ne‑a lipsit zarva generală. În unele localități s‑au organizat trenulețe de mașini, de tractoare, de bicicliști…, tot ca să se marcheze cumva “zgomotos” Ziua Națională. A fost diferit, dar frumos, chiar și așa.


Ce să zic? Insistenți, oamenii ăștia, dar mai ales naționaliști. De ce să sărbătorească ei ziua de 1 iunie, o zi care nu le aparține, nu are semnificație istorică și nici valoare sentimentală, care oricum a fost adoptată mai târziu ca Ziua Copilului (oficial, în 1925, la Geneva)? De altfel să nu uităm că Turcia a sărbătorit pentru prima dată în lume Ziua Copilului (și de atunci în fiecare an), pe 23 Aprilie 1920. Iată că sunt țări care nu se lasă ușor duse de val, ba parcă mai tare se agață de moștenirea lăsată de strămoșii lor.


În țara lui Moș Crăciun, copiii reprezintă viitorul, iar valorile câștigate de predecesorii lor se păstrează cu sfințenie, indiferent de trendul politic actual.


Liliana Pintilie, 31 mai 2020.


alt


MN: Alte gânduri scrise atât de inspirat de Liliana Pintilie, corespondenta noastră dragă din ”Nordul îndepărtat” și publicate de Mangalia News, puteți citi AICI.




Mangalia News, Luni, 1 Iunie 2020.




The post La pas, prin Țara lui Moș Crăciun. Ziua Națională este, la ei, Ziua Copiilor! — Liliana Pintilie appeared first on Mangalia News.

loading...