Vine cu temele făcute la școală, dar nu știe să se descurce în viață…. Ce-i de făcut?

Tehnologia este din ce în ce mai prezentă în viața noastră. Fie că suntem la muncă, fie la scoală, sunt din ce în ce mai prezente grupurile de WhatsApp pe care se iau decizii, se dezbat probleme și se comunică lucruri. Ca orice lucru, tehnologia poate face bine, sau rău, în funcție de cum este utilizată.


Astfel, în ultima vreme sunt foarte dese grupurile de WhatsApp ale părinților de la diverse clase, din diverse școli, grupuri pe care se rezolvă, la comun, temele elevilor. Se ajunge astfel ca temele să fie rezolvate de părinți, fără nicio implicare a copilului. Mai mult, întâlnești la tot pasul discuții de genul: “Nu știți ce a dat doamna la mate azi? Că Cristina nu a putut să noteze tot”, sau “Noi avem tema asta în caiet, voi ce temă aveți”?


Asemenea lucruri care te fac să te întrebi: “Dar care mai e responsabilitatea, sau treaba copilului în raport cu școala?” 


Îmi amintesc că pe vremea mea (care nu e așa departe, 1991-2002), era responsabilitatea mea să știu ce am de făcut pentru scoală și dacă nu știam, era tot responsabilitatea mea să îmi întreb colegii ce anume am de făcut.

Părintii nu se implicau în proces decât poate atunci când nu mă pricepeam la ceva și chiar aveam nevoie de ajutor.

Dar și atunci, nu îmi ofereau un răspuns direct, sau nu făceau în locul meu tema, ci mă ghidau să găsesc răspunsul.


Această problemă, a temelor, este agravată și de faptul că temele în sine cer răspunsuri simple de genul Trivia.

Pentru anii 1960-2000, acele teme poate erau bune, pentru că era nevoie să mergi la o bibliotecă, să citești câteva cărti pentru a afla răspunsurile și în felul acesta erai implicat în proces și mai rămaneai și cu ceva informații pe langă. Dar în zilele noastre, la un simplu search pe Google, afli tot ce vrei, uneori chiar din link-ul de pe pagina cu rezultatele de căutare, implicarea fiind aproape de zero.


Cum putem rezolva această problemă?


1. Verificarea faptului că acel copil chiar a făcut el temă și că știe să o rezolve. Altfel, temele nu mai au niciun efect și copiii nu invată nimic. Aceștia doar copiază în caiet temele rezolvate de părinti.


2. Construirea de teme cu cerințe care să implice în mod direct copilul, pentru a-l face să lucreze. Simplul search pe Google de răspunsuri directe implică copilul aproape deloc din punct de vedere cognitiv. Mai interesante ar fi niște teme în care copilul să facă ceva cu informațiile pe care le caută, să construiască ceva, sau să descopere singur niște lucruri. Astfel, rezolvarea temelor ar deveni unică, personală și s-ar elimina și comportamentul rezolvării la grămadă.


3. Construirea de teme colaborative în care elevii să fie puși în situația de a colabora între ei. Acest lucru se poate face prin oferirea unor surse bibliografice, sau a unor părți de documente către diverși elevi dintr-o echipă astfel încât ei să nu poată rezolva tema dacă nu colaborează cu ceilalți. Temele colaborative sunt utile și pentru realizarea unei coeziuni de grup mai bune, mai ales acolo unde există cazuri de elevi marginalizați, excluși etc.


4. Corectarea temei și indicarea greșelilor, nu doar simpla notare a acestora. Am întâlnit cazuri în care copilul primea o notă, dar nu i se spunea de ce atât și nu mai mult, nu mai puțin.


Prin continuarea stării de acum, copiii se vor invăta rapid că nu au de ce să fie atenți la scoală, că are grijă mami și tati să afle ce teme au de făcut, eventual și rezolvă temele, ajungând astfel să nu își dezvolte acele mecanisme necesare rezolvării de probleme. Mai târziu ne mirăm de unde avem statistici cu analfabetism funcțional în jur de 42% și de ce suntem nevoiți, la facultate, să scădem nivelul lucrurilor predate, pentru că studenții, foști elevi, nu înțeleg despre ce li se vorbește.


Știu că există și profesori care aplică toate aceste recomandări, știu că sunt și părinti super implicați, dar comportamentele descrise există totuși, iar prin acest articol am vrut să oferim niște alternative mai bune.


Scris de Radu Vasile